Cum e de fapt sa pierzi pe cineva? Sentimentul de teama care te cuprinde la auzul acelor cuvinte care dor probabil mai mult decat orice lovitura. Sentimentul acela inexplicabil de panica pe care il dobandesti de fiecare data cand faci o greseala, desi cunosti consecintele faptului in sine. Dar totusi.. de ce gresim? Fie ca intentionat, fie fara sa vrem, cu totii o facem. Prin cuvinte.. prin gesturi..
Aflam de fapt ce inseamna sa fii distrus complet sufleteste, si totusi, ranim la randul nostru cu toata ura pe care o putem avea. Din razbunare? Din dorinta de a fi poate mai bine candva. Motivele sunt necunoscute, dar o facem !
Uitam ce ne.a legat de fapt de persoana respectiva. Uitam totul. De ce? Din setea de razbunare pe care o ascundem cu atata nonsalanta. Si eu am facut.o.. Am fost ranita, si am ranit la randul meu, crezand ca atitudinea mea va schimba faptul care deja era consumat. Si nu. Nu a fost asa. Totul devine si mai dureros.
Asta e treaba...omul actioneaza cu inima...nu cu mintea..cu totii facem sau am facut asta. Ratiunea e importanta...fara ea esti pierdut. Din pacate nu este o lume facuta pentru cei sensibili...asta pentru ca cei sensibili stiu ce inseamna lucrurile cu adevarat importante!
RăspundețiȘtergere