Si da.. lacrimile mele curg. Se pierd odata cu sentimentul acela profund. Acel sentiment care trebuia sa ma tina in viata. Sa ma invete ca sunt lucruri care merita simtite, traite poate chiar lucruri pe care nu am apucat inca sa le descopar.
Cu fiecare lacrima de.a mea simt cum imi sunt sfasiate sentimentele. Si ma pierd usor , usor.. in propriile mele ganduri.
La acea clipa in care voi uita ce am fost candva si in care lacrimile se vor oprii pentru ceva vreme.
nimeni si nimic nu merita lacrimi. Sunt prea pure ca sa le versi pentru persoane care te-au fkt sa suferi :)
RăspundețiȘtergere