Uitata? Poate ca da. Pierduta? De tot. Nu stiu cum , nu stiu de ce. Am ajuns sa nu mai pot simtii nimic. Sa urasc totul, sa.mi pierd increderea de tot. Si de ce? Nimeni nu.mi poate raspunde la intrebarea asta. De ce nu mai sunt cea care eram inainte. Si de ce nu ma pot schimba inapoi ? Doare. Da ! Chiar doare sa te uiti inapoi in trecut si sa vezi cum incetul cu incetul iti dispare si ultimul zambet pe care il mai puteai schita.
Si uite asa se duce fiecare zi din viata. Fara sa ii gasesti rostul ... Fara sa mai ai puterea sa.ti amintesti ca poate candva va fi mai bine. Nu ! Pentru ca si speranta s.a pierdut odata cu timpul. Se spune ca: " Speranta nu moare niciodata ". Vorbe.
Impresia vaga pe care o am in fiecare dimineata cand ma trezesc. Raman inca in pat si imi trec prin cap mii de ganduri.. care ma ingroapa mai adanc in golul pe care il simt si acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu