Si da. Doare... In adancul sufletului pot simtii cum ma distruge acel sentiment putin cate putin. Daca mi.e teama? Da, imi este ! Ma cuprinde o senzatie ciudata de fiecare data cand am in cap intrebarea: "Dar daca...?"
Simt cum totul ramane fara sens si cum raman doar lacrimi in urma. Si doare mai mult decat isi poate imagina cineva. Si nu. Nu sunt chiar atat de puternica cum cred altii. Ma pierd usor. Poate prea usor.
Cum sunt de fapt? Sa luam spre exemplu un fulg de zapada. Atat de pur, atat de perfect, insa perfectiunea sa ascunde multe, precum si sentimentul care te cuprinde cand il vezi in palma, topindu.se usor usor, iar, in secunda urmatoare, dispare ca si cum nu ar fi existat.
Asa ma pierd si eu. Printre randuri si ganduri pe care probabil nu le va intelege nimeni decat cei care ma cunosc si care ma accepta exact asa cum sunt eu de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu