Am aflat deodata ca nasa mamei mele a murit. Si ma revolta motivul al dracului de tare. Cand i.am cerut mamei o explicatie mi.a raspuns: "Din cauza unei operatii". Nu am avut nevoie de alt raspuns mai concret pentru a.mi da seama de calitatea falsa si de cacat a doctorilor din Romania in timpul in care traim. Intrebarea mea e: "Mai apucam sa traim" ?
Motive peste motive si explicatii fara sens primite din partea unor oameni care n.au niciun fel de legatura cu ceea ce incearca sa duca la bun sfarsit. Probabil sunt eu paranoica in a crede ca nepasarea a dus la asa ceva. N.ar trebuii teoretic sa progresam? Si sincer, nici macar nu ramanem pe loc, dimpotriva, inevoluam drastic. Suntem in 2010 si avem o tehnologie destul de avansata, dar de ce nu ne folosim asa cum trebuie de ea? De ce ne lasam purtati de ideea: "Lasa... alta data va fi alfel".
Mi.era ca o a doua bunica. Pur si simplu. M.am atasat de ea intr.un mod greu de imaginat. Avea povestile ei, felul ei de a fi, de a vorbi, de a capta atentia oricui.
Stiu ce soc am trait atunci cand bunica mea a trecut... dincolo. Stiu cat m.a marcat pierderea ei, chiar daca aveam 10 ani. Acum nu sunt asa. Acum percep altfel ideea mortii. Dar intrebarile asupra sa nu au incetat sa existe niciodata.
Stiu ca imi va lipsi acea imbratisare calda. Acele invataturi... Toate imi vor lipsi. Dar cui ii pasa? Nimanui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu