De ce toti ne consideram victime ale societatii in care traim de atata timp?
De ce preferam sa fim priviti cu mila de catre ceilalti, stiind ca nimic nu va schimba imaginea pe care cei din jurul nostru au construit.o ca urmare a propriilor noastre actiuni. Si suntem constienti de asta, dar daca am incerca sa reparam acum, ne.am strica si mai rau aceea "imagine de cacat".
Bun ! Noi spunem ce traim rau ! Sa zicem ca asa e.
De ce preferam sa fim priviti cu mila de catre ceilalti, stiind ca nimic nu va schimba imaginea pe care cei din jurul nostru au construit.o ca urmare a propriilor noastre actiuni. Si suntem constienti de asta, dar daca am incerca sa reparam acum, ne.am strica si mai rau aceea "imagine de cacat".
Bun ! Noi spunem ce traim rau ! Sa zicem ca asa e.
Dar acei copii abandonati, lasati sa descopere gustul amar al vietii inca de mici. Ei nu cer nimic, in schimb suporta toate consecintele, toate urmarile unor fapte care n.au existat. Sunt invinuiti pentru toate greutatile pe care le poarta, pentru ca mai apoi sa ramana uitati. Ce vina au ei in toata povestea de cacat in care sunt implicati involuntar, de cei pe care noi ii numim "oameni potriviti in a conduce guvernarea".
Avem pretentii mari, dar nu incercam sa ne lasam amprenta asupra lucrurilor ce conteaza cu adevarat pentru a fi mai apoi stersi din propria viata. Pentru ca memoria noastra sa fie lasata in trecut si calcata in picioare.
Deci de ce merita acei copii tot ce indura? De ce sunt aruncate in spatele lor toata greutatile pierdute de noi pe drum? Ne mai intrebam de ce? Oare? Pentru ca lasam toata ura sa iasa din sufletul nostru si sa.si puna amprenta asupra vietii lor. Acea viata care n.a avut niciodata ceva bun de oferit.
De ce ma revolta toata ideea asta? Pentru ca incerc sa gasesc logica propriilor nostre actiuni. Acea logica a carei urma ramane pierduta in spatele consecintelor pe care nu le simtim pe propria piele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu