sâmbătă, 19 iunie 2010

• Iubirea pentru Egipt concentrata in mistere antice pe care am incercat sa le descopar ani de.a randul !


Inca de mica am fost pasionata de un lucru care pare, probabil, atat de nesemnificativ, insa mi.am dedicat o parte din viata studiind si incercand sa aflu toate secretele egiptene. Atatea mistere greu de dezlegat, atata sete de cunoastere. Harti negasite, morminte ascunse, artefacte, comori vechi, capcane mortale. Toate imi starneau interesul spre a afla mai mult.

Am inceput sa studiez tot ceea ce se poate incandra in egiptologie. Arheologii cautau din rasputeri simboluri care sa dovedeasca existenta mormintelor faraonilor din acea vreme, insa legendele erau cheia spre nucleul cunoasterii. Erau realizate harti false, care duceau spre piste obisnuite, indepartate de locul adevarat in care se afla misterul ce parca astepta sa fie cunoscut.

Cuvantul ''arheologie'' provine din limba greaca si este derivat de la ''Αρχαιολογία". Desprinzand ramurile cuvantului reusim sa aflam de la ce a pornit aceasta idee, si anume:

"αρχαίος" (in greaca) , "archàios" (in latina) - antic ;
"λόγος" (in greaca), "lògos" (in latina) - studiu ;

Leaga ideea de ''studiu antic'' ceea ce explica ramura de baza a arheologiei si definitia sa specifica. Arheologia studiaza cultura veche si incearca a gasi explicatia obiceiurilor si traditiilor din acea vreme.

Simboluri vechi, desene inscriptionate pe pietrele si pe peretii din interiorul mormantului, toate explica existenta mitologiei din spatele culturii.

Cel mai cunoscut dintre simbolurile egiptene este scarabeul, o insecta venerata in antichitate. Este prevazut ca fiind simbol al reinvierii si a ciclului solar al zilei si al noptii. Se spune despre acesta ca este capabil sa renasca din propria sa descompunere. Scarabeii erau folositi si pentru pedepsirea tradarii, vinovatul fiind inchis de viu intr.un sarcofag si lasat sa moara devorat, in chinuri.

Un simbol al protectiei si al vietii vesnice il reprezinta crucea Ankh. Existenta sa era considerata ca fiind confirmarea ca sufletul traieste dupa moarte. Crucea cuprinde 3 din elementele importante ale naturii, si anume: apa, aerul si soarele. Acestea creeaza uniunea intre cer si pamant. Este realizata dintr.un cerc, care reprezinta partea feminina, sugerand fertilitate si viata, si o cruce care indica partea masculina, puterea si controlul. Egiptenii foloseau adesea acest simbol mai ales in ritualuri, dar si in diverse scrieri despre reincarnare.

Toti faraonii primeau un medalion cu aceasta cruce la nastere, iar dupa moartea lor crucea era asezata pe piept simbolizand viata chiar si dupa moarte. Din acest simplu motiv, "cei morti" erau numiti "ankhu", iar un termen folosit pentru cuvantul "sarcofag" era "neb-ankh", care ii aducea titlul celui decedat de "posesor al vietii".

Hieroglifele erau simbolurile egiptene antice, cuvantul ''hieroglifa'' provenind tot din greaca ''ἱερογλυφικά''. Scrierea figurativa era folosita de egipteni pentru a exprima orice, avand in jur de 700 de caractere, insa de.a lungul timpului, pana in epoca greco-romana, aceasta s.a imbogatit si a ajuns pana la aproximativ 5000 de caractere.

Egipteana veche era destul de complicata, dovada a faptului ca am reusit sa o invat in cateva luni bune. Sensul de citire era de la stanga la dreapta in cazul cuvintelor separate, iar citirea de la dreapta la stanga se determina in functie de orientarea reprezentarilor care alcatuiau cuvantul, si anume: daca simbolurile (oameni, plante, animale) erau orientate spre stanga, citirea se facea de la stanga la dreapta, iar daca erau in sensul opus erau citite invers. In functie de dispunerea cuvintelor, uneori se citeau de sus in jos, in cazul in care simbolurile erau asezate pe coloane.

Arhitectura egipteana scoate la iveala existenta piramidelor. Egiptenii erau de parere ca defunctul va trece in "Lumea De Dincolo", unde va duce o alta viata mult mai buna decat cea pe care a trait.o pe pamant. In timpul ritualului funerar, pe langa obiceiurile obisnuite, trupul trecea prin procesul de mumificare. Acesta proces consta in imbalsamarea corpului, ajutand la conservarea si la pastrarea in stare nealterata a acestuia. Trupul era invelit mai apoi in fese de panza si asezat in sarcofac impreuna cu obiectele de pret ale decedatului.

Inainte de aparitia piramidelor, tipul de mormant cunoscut era "mastaba". Aceasta avea forma unui trunchi de piramida, iar intrarea era una singura asezata pe latura estica. Interiorul sau adapostea statui, picturi si inscriptii pastrate timp de secole. Mastaba era impartita in 3 compartimente: capela, culoarul si cavoul. Odata cu trecerea timpului, simplitatea peretilor si.a pierdut farmecul, asa ca egiptenii au inceput orneze peretii interiori, desenand sau schitand scene din viata privata celui mort.

Religia egipteana avea la baza crendinta in zeitati, locuitorii raportand totul la voia acestora. Nu.mi aduc aminte decat 10 zei, pe care i.am considerat buni de tinut minte, si anume:

Amon-Ra - este adesea confundat cu Ra, insa acesta il reprezinta pe Regele zeilor. Era zeul primordial si suprem in panteonul egiptean. In picturi era realizat intr.un mod ciudat. Pielea sa era de culoare albastru, simbolizand lapislazuliul o piatra semi.pretioasa, considerata demna de a fi purtata de zei. Coroana lui sugereaza o putere pe care o detine un zeu al cerului, avand 2 pene inalte orientate in sus, fiecare pana fiind impartita in 2 sectiuni, reprezentand "dualismul" iconografic care reflecta conceptia egipteana despre echilibrul elementelor opuse, la fel ca si numele regiunilor, si anume: Egiptul de Sus si Egiptul de Jos. Numele sau "Amon" pare a fi interpretat ca fiind "cel ascuns".

Bes - era cunoscut ca fiind protectorul copiilor si al familiei, avand un rol destul de important in viata de zi cu zi a egiptenilor. Avea un aspect ciudat, fiind foarte mic si cu o infatisare groteasca, avand niste trasaturi "monstruoase" insa o privire, pe cat de blanda, pe atat de inspaimantatoare. Coroana sa era constituita din pene toate inalte, directionate inspre cer.

Horus - numit si "Domn al Cerului" si considerat si simbol al regalitatii divine. Acesta era reprezentat ca avand cap de soim si apare pe o coloana in forma de trestie de papirus. Este fiul zeitei Isis, crescut de aceasta in secret, pentru a devenii, mai tarziu, carmuitor al Egiptului.

Imhotep - a fost un om zeificat si arhitect regal, construind prima piramida in trepte. Dupa zeificare a devenit intruchiparea intelepciunii scribului si al creatiei supreme.

Isis - reprezenta zeita cu o putere magica uriasa, considerata si mama ''regelui''. In picturi este realizata in postura unei regine, purtand pe cap simbolul "tronului" sau o coroana cu coarne de vaca, impreuna cu discul solar. Amuleta sa era reprezentata de Tyet, ce consta intr.o centura cu un nod in fata, creand legatura intre simbolul vietii, si anume, Ankh, si simbolul puterii regale.

Nephthys - era zeita funerara si apare in regatul vechi ca fiind alaturi de Isis, in calitate de protectoare a monarhului, conducandu.l in Lumea De Dincolo.

Osiris - era stapanitorul Lumii De Dincolo egiptene si este reprezentat ca purtand pe cap o parte din torsul superior al unui zeu, deasupra carora se afla simbolurile hieroglifice ale numelui sau. In inconografia completa, trupul este prezentat invaluit in bandaje de mumie, purtand in maini semnele regalitatii: biciul si carja. Coroana sa are forma conica si inalta, si are la baza coarnele unui berbec, iar sus cate o pana in fiecare parte. Era privit ca judecator suprem al adevarului si onestitatii.

Ra - era cel mai puternic dintre toti zeii, supranumit si Zeul Soarelui, creator de la Heliopolis, avand puterea de a patrunde in toate cele 3 taramuri: ale Cerului, ale Pamantului si ale Lumii De Dincolo. M.am axat enorm pe acest zeu, considerandu.l cu mult mai sus decat ceilalti, din pricina puterii pe care o detinea in acea vreme. Simbolismul arhitectural in forma piramidei in trepte si a celei clasice, scara catre Zeul Soarelui si imaginea "nisipului inalt" de la Heliopolis, pe care a stat zeul creator pentru a modela cosmosul, ofera o dovada permanenta a venerarii soarelui pe parcursul dinastiilor.

Sekhmet - o intruchipa pe zeita leoaica de la Memphis, semnificatia numelui ei fiind "Cea puternica", tinand cont de aspectul distructiv pe care il afisa si caracterul ei. Este realizata cu trup de femeie si cu cap de leoaica, intr.o rochie de panza de in si este cunoscuta ca fiind fiica lui Ra.

Seth - a fost zeu al fortelor haotice, fiind prezentat printr.o creatura patrupeda, cu un bot usor arcuit, cu doua proeminente care ies din varful capului. Zeul poate lua forma completa a acestei creaturi, dar poate fi infatisat in chip uman insa cu cap de animal. Temperamentul violent si impunator iese la iveala in luptele cu zeii, pe care le poarta in fiecare zi.

Toti au reprezentat, pentru egipteni, setea de putere, de cunoastere si de iubire, fiecare zeu fiind cinstit in felul sau unic prin ritualuri si ofrande aduse in semn de multumire.

Sper ca am reusit, ca prin acest articol, sa fac un mic rezumat a tot ceea ce m.a pasionat ani de.a randul, a tot ceea ce m.a facut dornica de cunoastere cu privire la cultura egipteana veche, iar respectul pe care il port lor este unul greu de inteles, insa avand ca baza pasiunea pentru acea mitologie antica, atat de misterioasa.

vineri, 18 iunie 2010

• Momente... pur si simplu... de neuitat !


Imi asez capul pe pieptul sau si il cuprind in brate. Ii sarut, din cand in cand, umarul drept cu o dorinta nebuna de a pastra legatura dintre noi, chiar si atunci. Stiu ca aceea legatura nu se va rupe, insa teama legata de pierderea lui nu imi da pace niciodata. Ii mangai obrazul stang si schitez un zambet.

Chipul lui angelic si acei ochi... atat de patrunzatori... atat de dornici de cunoastere, ma fac sa ma simt atat de speciala ca.l am. Ii sarut fruntea dandu.i ragazul necesar in a.si gasi o pozitie confortabila, si continui sa.l privesc. Si stiu ca nu m.as satura niciodata de asta. Stiu ca as sta asa o vesnicie. Doar privindu.l. Doar simtindu.i respiratia calda in parul meu.

Inchid ochii si incep a visa la viitor. Nu la viitorul meu sau al lui... ci la viitorul nostru ! Gandurile imi ajung departe, amestecandu.se in mintea mea, mai apoi, cu o putere greu de inteles.

Deschid ochii si il privesc din nou. Atata inocenta. Atata speranta. Toate se reflecta asupra mea, creandu.mi o stare de fericire greu de atins. Iar sarutul sau... atat de pasional, dar in acelasi timp salbatic, iar aceea siguranta pe care mi.o confera doar ideea ca el este acolo... toate contribuie la iubirea pe care i.o port, care, parca, se naste din nou in fiecare zi.

Nu stiu de ce am avut o pofta nebuna sa descriu acele momente atat de profunde, dar stiu ca il iubesc... si probabil asta explica tot.

joi, 17 iunie 2010

• O pierdere care mutileaza sufleteste... scoate la iveala o pierdere de timp din partea celorlalti.


Nu incerc sa caut o explicatie, dar ma irita ideea ca se intampla fara motiv. La ce ma refer? Pur si simplu la moarte. La nivel de conceptie, nu neaparat ca motiv de atac asupra sa.

Am aflat deodata ca nasa mamei mele a murit. Si ma revolta motivul al dracului de tare. Cand i.am cerut mamei o explicatie mi.a raspuns: "Din cauza unei operatii". Nu am avut nevoie de alt raspuns mai concret pentru a.mi da seama de calitatea falsa si de cacat a doctorilor din Romania in timpul in care traim. Intrebarea mea e: "Mai apucam sa traim" ?

Motive peste motive si explicatii fara sens primite din partea unor oameni care n.au niciun fel de legatura cu ceea ce incearca sa duca la bun sfarsit. Probabil sunt eu paranoica in a crede ca nepasarea a dus la asa ceva. N.ar trebuii teoretic sa progresam? Si sincer, nici macar nu ramanem pe loc, dimpotriva, inevoluam drastic. Suntem in 2010 si avem o tehnologie destul de avansata, dar de ce nu ne folosim asa cum trebuie de ea? De ce ne lasam purtati de ideea: "Lasa... alta data va fi alfel".

Mi.era ca o a doua bunica. Pur si simplu. M.am atasat de ea intr.un mod greu de imaginat. Avea povestile ei, felul ei de a fi, de a vorbi, de a capta atentia oricui.

Stiu ce soc am trait atunci cand bunica mea a trecut... dincolo. Stiu cat m.a marcat pierderea ei, chiar daca aveam 10 ani. Acum nu sunt asa. Acum percep altfel ideea mortii. Dar intrebarile asupra sa nu au incetat sa existe niciodata.

Stiu ca imi va lipsi acea imbratisare calda. Acele invataturi... Toate imi vor lipsi. Dar cui ii pasa? Nimanui.

marți, 15 iunie 2010

• Ne pasa ? Normal ca ne pasa, insa doar de noi !


De ce toti ne consideram victime ale societatii in care traim de atata timp?

De ce preferam sa fim priviti cu mila de catre ceilalti, stiind ca nimic nu va schimba imaginea pe care cei din jurul nostru au construit.o ca urmare a propriilor noastre actiuni. Si suntem constienti de asta, dar daca am incerca sa reparam acum, ne.am strica si mai rau aceea "imagine de cacat".

Bun ! Noi spunem ce traim rau ! Sa zicem ca asa e.

Dar acei copii abandonati, lasati sa descopere gustul amar al vietii inca de mici. Ei nu cer nimic, in schimb suporta toate consecintele, toate urmarile unor fapte care n.au existat. Sunt invinuiti pentru toate greutatile pe care le poarta, pentru ca mai apoi sa ramana uitati. Ce vina au ei in toata povestea de cacat in care sunt implicati involuntar, de cei pe care noi ii numim "oameni potriviti in a conduce guvernarea".

Avem pretentii mari, dar nu incercam sa ne lasam amprenta asupra lucrurilor ce conteaza cu adevarat pentru a fi mai apoi stersi din propria viata. Pentru ca memoria noastra sa fie lasata in trecut si calcata in picioare.

Deci de ce merita acei copii tot ce indura? De ce sunt aruncate in spatele lor toata greutatile pierdute de noi pe drum? Ne mai intrebam de ce? Oare? Pentru ca lasam toata ura sa iasa din sufletul nostru si sa.si puna amprenta asupra vietii lor. Acea viata care n.a avut niciodata ceva bun de oferit.

De ce ma revolta toata ideea asta? Pentru ca incerc sa gasesc logica propriilor nostre actiuni. Acea logica a carei urma ramane pierduta in spatele consecintelor pe care nu le simtim pe propria piele.

duminică, 6 iunie 2010

• O calatorie in ... subconstient !


Privite din ansamblu, fiecare cladire antica, ce are in spate o istorie destul de complicata in spate, are o pozitia specifica fiecarui loc si punct atins.

Ca spre exemplu, mergeam ieri noapte prin Bucuresti, inspre Calea Victoriei. Ajung sa trec in drum pe langa Palatul Regal, Banca Nationala a Romaniei si Hotelul Hilton. Imaginea celor 3 privita dintr.un unghi care sa le cuprinda cu totul ascundea o legatura mistica.

Cladirea Bancii era orientata direct spre Palatul Regal, iar cladirea acestuia oglindea o alta legatura catre hotel.

"Banii controleaza regalitatea, iar regalitatea ne controleaza pe noi."

Ce alta explicatie putea fi gasita la asezarea tipica a fiecareia?

Poate suna putin cam exagerat, dar intr.o tara in care manipularea este singura metoda care da rezultate atat de bune, de ce sa ne mai ascundem dupa degete?

Adevarul nu va ramane, insa, descoperit decat de cei care au rabdare sa vada in spatele arhitecturii vechi.

Dupa mii si mii de idei distruse, prin care incercam sa.mi dau seama de problema pe care incercam s.o dezbat cu mine insumi, reusesc sa observ si mai multe legaturi care se creeau probabil doar in mintea mea.
Trec pe langa statuia lui "Maniu" comparandu-l cu Dumnezeu, pentru ca, in viziunea mea, si aceasta avea o asezare tipica. Langa statuie era un copac cu o forma mai abstracta, simbolizand pentru mine copacul ce gazduia marul din care Adam si Eva au muscat. Chiar vis-a-vis de ea era o alta statuie aceasta fiind realizata doar pana la nivelul umerilor, in conceptia mea acela era considerat de mine "Mesagerul Bisericii catre Palatul Regal", pentru ca se afla chiar in dreapta sa. In partea dreapta, cu putin in spatele statuii, se afla Biserica.

"In spatele legendelor despre "Fructul Pacatului" aflat in Gradina Domnului, se afla Dumnezeu trimitand un mesager care sa informeze fals despre existenta sa tuturor celor care cred in asta, pentru ca, mai apoi, banii castigati de biserica sa revina regalitatii."

Aceste imagini m.au facut sa fiu mai puternic convinsa de ideea ca din cauza revolutiei, suntem toti exact cum suntem acum. Lucrul care trebuia sa ne dea incredere si sa ne indemne in a ne iubi tara si poporul, ne.a transformat pe toti in ''wanna' be sofisticated" si in centrul atentiei fata de cei din jur.

vineri, 4 iunie 2010

• "Simplu" sau... cat de complexa este "simplitatea" in sine.


Privind dintr.o perspectiva putin cam deplasata de principalul context al unei gandiri extrem de revolutioniste, constat ca unele idei par complexe, ascunzand, de fapt, esenta unor lucruri atat de simple.

Am incercat sa ma axez pe unele idei mai greu de descifrat, insa singurul lucru de care am reusit sa dau dovada a fost prelucrarea acestor idei intr.un mod cu mult mai complicat decat cel de la care pornisem. Avand in vedere ca fiecare lucru simplu se dovedeste a fi complicat doar prin simplitatea care.l reprezinta, nimic nu ma mai surprinde.

Ce se ascunde in spatele acestui cuvant? ... "simplu" ?

La prima incercare de "atingere" morala asupra cuvantului in sine, am descoperit un mister greu de aflat, care mai apoi a devenit atat de.. "simplu".

Cat de "simplu" sau "lipsit de orice sens" poate fi un sentiment?
Exista probabilitatea ca la nivel spiritual cuvantul "simplu" sa insemne ceva fara rost?

Nu am crezut niciodata, si nu o sa incep acum s.o fac, in explicatie definitiei in sine a cuvantului. Deci ideea de "simplitate" ascunde cu mult mai mult decat "simple" trairi.

joi, 3 iunie 2010

• Poemul unor nevinovatii platite: "O privire de ansamblu asupra unei lumi inchise"


Esenta unei istorii neobisnuite, pana acum
Ascunde idei false si un capat de drum
Imposibil de aflat sau de perceput,
Insa gravat cu trairi ce duc spre necunoscut.

Un suflet pietrificat si o teama constanta
Se pierd in adancul unei lupte de treapta inalta.
Incercarile de.a afla misterul lor au sfarsit demult
Sterse de existenta unui loc pierdut.

Nesansa a ramas uitata in trecut
Precum si starile ce sentimente pure ascund.
In fiecare colt de suflet traieste dezamagirea,
Profund lasata.n spate, la fel ca si iubirea.