Ploua. Intotdeauna mi.a placut ploaia. Ma linisteste, dar in acelasi timp ma distruge sufleteste. Cu fiecare picatura care se loveste de geam, simt ca si cum as primii o lovitura chiar in suflet.
Sunt pierduta. Nu pot privii in nicio directie. Nu stiu, sau poate nu vreau sa mai stiu unde sunt. Nu simt nimic. Nimic ! Ma simt fara strop de viata.
Sunt confuza. Nu.mi pot da seama de nimic. Nu stiu ce vreau, dar stiu ca nu pot ajunge la ceea ce.mi doresc atat de mult ! Ceva ma tine legata aici.
Incerc. Cu cat ma gandesc mai mult la ce simt de fapt, cu atat ma pierd mai rau. Nici eu nu ma inteleg. Nimeni n.o poate face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu