E la fel in fiecare dimineata. De cand el nu mai exista.. aici.. in suflet. Cel putin eu tind sa cred ca nu mai e, chiar daca stiu ca poate va avea mereu un loc.. acolo.
Ma trezesc cu acelasi sentiment. De teama. De ce ? Nu pot explica, dar il pot simtii destul de profund. Acelasi cantec se repeta de cateva ori pana incerc sa ma remontez singura.
''A fine frenzy – almost lover ''.
Il vreau langa mine, dar nu.l pot tine. Nu simt ca mai pot face asta acum. Nu mai simt nimic. Sunt goala pe dinauntru, iar fara el.. sunt pierduta in niste sentimente neclare.
Si poate candva va fi prea tarziu pentru regrete. De ce ? Nici asta nu pot explica, dar stiu ca asa va fi. Pur si simplu stiu.
Poate cineva sa inteleaga starea ? Nu cred.. pentru ca nu mai stiu ce simt, sau daca simt. Raman eu. Si aceste randuri, aceste cuvinte.. care dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu