E deja dimineata.. Mirosul de cafea proaspata se simte pretutindeni. Deschid ochii si ma las alintata de lumina aceea calda ce strabate fereastra.. simt o senzatie usoara, dar placuta la atingerea chipului meu de catre razele soarelui. Speram insa sa ma trezesc in bratele lui, dar nu a fost asa.
Incerc sa ma dau jos din pat.. si iau prima camasa pe care o vad pe scaun, care din intamplare se dovedeste a fi a lui. O imbrac in mod ostentativ si cobor. El era acolo. Pe masa erau asezate 2 cafele : una cu lapte, una fara. Imi cunoaste gusturile. Ma cunoaste destul de bine, chiar daca de multe ori ne simtim ca doi straini unul pentru altul.
Schitez un zambet si ma asez. El ma priveste usor nesigur. Zambesc din nou spre a.i da de inteles ca totul e bine, ca eu sunt bine, dar privirea lui devine mai patrunzatoare ca la inceput.
Incep sa ma familiarizez cu mirosul cafelei, care deja incepuse sa.si cam piarda din aroma. Ating masa nelinistita cu palma de mai multe ori, in incercarea esuata de a cauta o bricheta. El inca ma privea. Nu puteam schita nici un gest la privirea aceea. Atat de bine controlata, provocandu.mi o stare de teama, dar si o curiozitate usoara.
Gasesc intr.un final obiectul mult cautat si imi aprind o tigara. Privesc desprinsa de realitate spre fereastra, cand o voce dulce ma intrerupe din meditatie.
- La ce te gandesti.. ? ma intreba el pe un ton atat de calm, sprijinidu.si fata intre palme, gata sa ma asculte.
- La tot ce traiesc acum.. Cu tine nimic nu pare complicat.. Lucrurile par atat de simple si de perfecte …
Am continuat prin a plimba tigara pe peretele scrumiere, incercand sa.mi gasesc cuvintele mai departe.
Aveam o impresie destul de ciudata, cum ca orice as fi zis era de prisos. El stia ce simteam, deci nu era nevoie sa.i spun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu