• O simpla poveste...

Totul era ca un vis. Nu stie nimeni ce s.a intamplat cu ea.. cu el.. cu amandoi. Si totusi.. sentimententele lor.. atat de profunde, atat de puternice, atat de.. perfecte.

Cum a inceput ? Hmm .. era o simpla zi de liceu. El era acolo, langa ea. Nu.si spuneau nimic. Acea privire atat de sincera si de patrunzatoare. O lua de mana si.i spuse :

-Stiu ca n.o sa crezi.. O sa fiu aici oricand vei avea nevoie de mine. Si stiu ca pare imposibil dar.. tu ma faci ceea ce sunt. Si asta n.o sa uit niciodata.

O lacrima se scurse pe obrazul fetei.. Lasa capul in pamant, insa nu.i dadu drumul la mana. Stia ca el a fost, este si va fi acolo mereu pentru ea.

-Chiar te cred.. Stii ca intotdeauna voi avea nevoie de tine.. Iar daca te voi pierde vreodata sa stii ca nu am sa mi.o iert !

El o cuprinse in brate.. Urma un sarut pe care ea, probabil, nu.l va uita niciodata.

Amandoi pareau ca exista unul pentru altul si amandoi stiau ca nimeni nu putea schimba asta.

• Lacrimi... Pierdute in vant.

Si da.. lacrimile mele curg. Se pierd odata cu sentimentul acela profund. Acel sentiment care trebuia sa ma tina in viata. Sa ma invete ca sunt lucruri care merita simtite, traite poate chiar lucruri pe care nu am apucat inca sa le descopar.

Cu fiecare lacrima de.a mea simt cum imi sunt sfasiate sentimentele. Si ma pierd usor , usor.. in propriile mele ganduri.

Dar continui sa sper.. La acea clipa in care toate aceste lucruri marunte, si totusi atat de dureroase, vor face parte doar din trecut.

La acea clipa in care voi uita ce am fost candva si in care lacrimile se vor oprii pentru ceva vreme.

• Intrebari fara raspuns...

Erau doar ei doi. Undeva, oriunde. Departe de regrete si de cuvinte care dor fara motiv. Departe de lacrimi si de tot ce inseamna suferinta. Departe de orice.

Se priveau in ochi, fara sa spuna nimic. Nici ea, nici el nu aveau curajul sa rupa tacerea. Sentimentul era mult prea complex pentru a fi exprimat in cuvinte, deci cuvintele erau de prisos.

Erau acolo. Unul pentru altul. Si nimic nu putea distruge acea senzatie ciudata pe care o aveau amandoi de fiecare data cand se intalneau.

El o privea calm, iar ea schita din cand in cand un zambet, incercand parca sa.si dea seama la ce se gandeste el.

Oare ii pasa? Oare o iubea? Oare era totul asa de special cum parea? Intrebari fara raspuns, si raspunsuri fara rost. Nimeni nu stia nimic.
De ce? Pentru ca nimeni nu putea raspunde. Raspunsul era doar in sentimentele lor.

• Ganduri facute scrum...

Si da. Doare... In adancul sufletului pot simtii cum ma distruge acel sentiment putin cate putin. Daca mi.e teama? Da, imi este ! Ma cuprinde o senzatie ciudata de fiecare data cand am in cap intrebarea: "Dar daca...?"

Simt cum totul ramane fara sens si cum raman doar lacrimi in urma. Si doare mai mult decat isi poate imagina cineva. Si nu. Nu sunt chiar atat de puternica cum cred altii. Ma pierd usor. Poate prea usor.

Cum sunt de fapt? Sa luam spre exemplu un fulg de zapada. Atat de pur, atat de perfect, insa perfectiunea sa ascunde multe, precum si sentimentul care te cuprinde cand il vezi in palma, topindu.se usor usor, iar, in secunda urmatoare, dispare ca si cum nu ar fi existat.

Asa ma pierd si eu. Printre randuri si ganduri pe care probabil nu le va intelege nimeni decat cei care ma cunosc si care ma accepta exact asa cum sunt eu de fapt.

• Clipe intiparite intr.un.. colt de suflet.

Cum era de fapt acel sentiment? Sentimentul care te.a curpins cand ai vazut.o prima oara. Momentele in care simteai ca sufletul iti iese din piept, doar pentru ca nu stiai cum sa faci sa o vezi mai curand.

Acum o ai. E acolo.. in bratele tale. Stie sa te iubeasca, pentru ca si tu stii s.o faci. Acum va meritati unul pe celalalt. Acel sentiment profund care va leaga. Acea atractie, sau acei fiori pe care ii simti cand ea pur si simplu sta langa tine. Nu e nimic ascuns. E doar acel sentiment intens.

Ii simti frica pe care o are, chiar si in glasul ei. Chiar si atunci cand rosteste acele cuvinte, pe care probabil le asteptai cu atata nerabdare. Si te iubeste. Dar de unde vine frica? Ii e frica sa nu te piarda? Ii e frica sa nu te dai batut in lupta pe care o duceti impreuna? De ce ii este de fapt frica? Nimeni nu stie. Nesiguranta ei nu e asa simplu de ascuns.

Inainte asteptai momentele de care aveti amandoi parte de fiecare data cand sunteti impreuna. Acum, traiesti acele momente, si simti ca ai vrea sa nu se mai termine. Din iubire? Poate.

Si cum te priveste? Cum te strange usor de mana de fiecare data. Ce simti cand o stii acolo? Cand ea e langa tine, cand toti sunt departe. Simti ceva puternic. Nu.i spui niciodata despre acel sentiment ciudat care te cuprinde in preajma ei. Ti.e teama. De dezamagire, dar nu ea. Ea nu e asa, si tu stii asta.

Aveti de trecut prin multe. Nici tu, nici ea nu sunteti inca pregatiti, dar ceea ce va leaga e mai presus de atat.

• Fara raspunsuri... Doar concluzii.

Cum e de fapt sa pierzi pe cineva? Sentimentul de teama care te cuprinde la auzul acelor cuvinte care dor probabil mai mult decat orice lovitura. Sentimentul acela inexplicabil de panica pe care il dobandesti de fiecare data cand faci o greseala, desi cunosti consecintele faptului in sine. Dar totusi.. de ce gresim? Fie ca intentionat, fie fara sa vrem, cu totii o facem. Prin cuvinte.. prin gesturi..

Aflam de fapt ce inseamna sa fii distrus complet sufleteste, si totusi, ranim la randul nostru cu toata ura pe care o putem avea. Din razbunare? Din dorinta de a fi poate mai bine candva. Motivele sunt necunoscute, dar o facem !

Uitam ce ne.a legat de fapt de persoana respectiva. Uitam totul. De ce? Din setea de razbunare pe care o ascundem cu atata nonsalanta. Si eu am facut.o.. Am fost ranita, si am ranit la randul meu, crezand ca atitudinea mea va schimba faptul care deja era consumat. Si nu. Nu a fost asa. Totul devine si mai dureros.

• Lucruri care ... chiar conteaza !!

E ceva la care multi aspira ... si multi ar vrea sa simta ... cum e sa iubesti de fapt? Acei fluturasi care apar in stomac si au un efect ciudat ... iar la final ajungi sa spui ca e ceva ce n.ai mai simtit niciodata pana atunci. Da ... cam asa e cu dragostea ! Te face sa te simti ciudat, dar ciudat in sensul placut al cuvantului. Te face sa te simti ca si cum ai avea cel mai de pret lucru din lume... si intradevar ai.

Nu multi stiu sa iubeasca ...

Unii probabil au uitat cum este... Unii au fost dezamagiti si poate inca au frica de a iubi din nou. Dar ... si eu am fost. Nu o data... de multe ori. Am cazut , m.am ridicat. Si acum? Acum iubesc din nou. Cum si de ce? Nici eu nu stiu. Si chiar daca as stii nu as putea sa ma exprim in cuvinte. Pentru ca doar simt. Si ma las purtata de ceea ce simt.

Cum e el? El e special. De ce? Pentru ca e ca un pas facut inainte. Un pas in doi. Fiecare dintre noi are un suflet pereche pierdut pe undeva. Niciodata nu se stie cand il gaseste, desi nu trebuie cautat, pentru ca totul vine de la sine. Si spuneam de el, nu? Acel el, care ma face sa ma simt unica, doar prin felul in care ma priveste. Si o privire inseamna multe. Acel el, care ma face sa ma simt in siguranta, doar prin gesturi, acel el care... care ma ajuta intr.un fel sa ma desprind de lumea asta. Acel el, care mi.a aratat cum sunt eu de fapt, si ca nu trebuie sa ma schimb pentru ceilalti. Tot acel el, care pe mine ma face sa ma simt perfecta. Chiar daca nu sunt. Nimeni nu e.

Unii au totul... totul inafara de dragoste. Eu, chiar daca nu am prea multe... ma simt uneori iubita... si e ca si cum as avea totul !

Si asta... e tot ce conteaza !

• Sentimente ... si atat.

Uitata? Poate ca da. Pierduta? De tot. Nu stiu cum , nu stiu de ce. Am ajuns sa nu mai pot simtii nimic. Sa urasc totul, sa.mi pierd increderea de tot. Si de ce? Nimeni nu.mi poate raspunde la intrebarea asta. De ce nu mai sunt cea care eram inainte. Si de ce nu ma pot schimba inapoi ? Doare. Da ! Chiar doare sa te uiti inapoi in trecut si sa vezi cum incetul cu incetul iti dispare si ultimul zambet pe care il mai puteai schita.

Si uite asa se duce fiecare zi din viata. Fara sa ii gasesti rostul ... Fara sa mai ai puterea sa.ti amintesti ca poate candva va fi mai bine. Nu ! Pentru ca si speranta s.a pierdut odata cu timpul. Se spune ca: " Speranta nu moare niciodata ". Vorbe.

Impresia vaga pe care o am in fiecare dimineata cand ma trezesc. Raman inca in pat si imi trec prin cap mii de ganduri.. care ma ingroapa mai adanc in golul pe care il simt si acum.

• Diferente ...

Ce ar trebuii sa insemne pentru noi moartea? ... La capatul vietii.. exista moartea. Dar la capatul ei.. ce exista? :) Daca stai sa cauti semnificatiile acestui cuvant, probabil o sa te intorci de la aceleasi intrebari de la care ai plecat, si anume: Sfarsitul vietii reprezinta : moartea ! Dar sfarsitul mortii ce reprezinta?

Explicatia stiintifica care duce la moarte spune ca: omul caruia nu.i mai bate inima sau nu.i mai este simtita respiratia este considerat mort ! Pare atat de simplu.

Dar spiritul? Unii spun ca exista asa zisa lume de dincolo... Unii cred in ea... Altii nu. Indiferent de pareri ramane vesnica intrebare: Unde ajunge sufletul dupa moarte?

Dupa vechile povesti si legende.. s.ar spune ca lumea de dincolo este impartita in 3 , si anume: un loc bun , asa numit - Rai - (locul unde numai sufletele pure pot ajunge), un loc groaznic zis - Iad - (locul unde se spune ca ajung sufletele pline de pacat) si un loc unde ajung suflete ramase prizoniere lumii in care noi traim. Probabil suflete uitate, nu de cei ce i.au cunoscut pe stapanii sufletelor, ci de timp. Uitate pur si simplu, fara ca nimic sa ii lege nici de rai nici de iad. Asa zisele suflete pierdute... traiesc in lume de dincolo pentru eternitate , fara a.si gasi vreodata vreun rost sau vreun loc special pentru ele !

Dar tot nu am epuizat variantele care pot aparea la intrebarea: Unde ajunge sufletul dupa moarte?

Daca as stii, as raspunde. Dar nu stiu ! Probabil ratacind.. intr.o lume , prefer sa cred eu, mai buna decat cea in care traim noi astazi.