Ma innec in lacrimi visand ca poate va venii o zi cand nu ma voi mai simtii atat de singura.
Atat de abandonata, atat de lasata in urma.
Stiu ca, probabil, nu se va intampla niciodata. Dar speranta mea nu moare.
Iar ziua aceea va veni prea tarziu.
Atunci o sa.mi para rau.
Pentru mine, pentru tine, pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu