• "Portretul" lui in cuvinte mult prea mici ...

Il privesc fix in ochi si ma las purtata de profunzimea cu care ma cuprinde prin simpla lui atingere.

Imi poate percepe fiecare miscare intr.un mod unic.

Ii pasesc prin ganduri ca pe apa, lasand mai apoi atingerea apasata asupra buzelor mele sa se contopeasca cu fiecare segment de sentiment pe care il retraiesc incontinuu, de cand simpla lui privire m.a patruns pana in cel mai intunecat loc al fiecarui gand.

Traiesc prin el si prin ceea ce simte.

Traiesc pentru el si pentru ceea ce traieste.

Traiesc pentru.. noi si pentru fiecare vis pe care.l avem si care va avea sa se implineasca prin simpla dorinta de a exista acolo, candva, ceea ce n.a existat vreodata.

• Poemul intrebarilor fara raspuns si al raspunsurilor fara rost: "Si totusi... de ce?"

De ce atunci cand ploua imi regasesc fiecare traire in fiecare picatura?

De ce atunci cand privesc lumea din propria.mi perspectiva pare atat de dura?

De ce cand vreau sa plec, sa fug, ceva marunt ma tine pe loc?

De ce cand sunt departe stiu sigur ca nu vreau sa ma mai intorc?

De ce mereu cand incerc sa inteleg orice idee mult prea greu de inteles,

Ma aleg cu o gramada de intrebari si de raspunsuri fara sens?

De ce atunci cand totul pare naruit in jur si orice pare imposibil,

De ce incerc sa dezleg un mister, un gand ascuns si nu gasesc un raspuns credibil?

De ce cand sunt doar eu cu mine am puterea de a gandi limpede si clar,

De ce cand este reala nevoie sa fac asta nici nu incerc macar?

De ce intotdeauna cand reusesc sa.mi deschid sufletul si sa iubesc,

Ma aleg doar cu sentimente esuate ce nu vreau sa le mai traiesc?

• Poemul unui suflet trantit la pamant de regrete: "Sete de razbunare..."

Fumul de tigara strapunge aerul lasand in urma o parte

Toate sunt legate de cate o stare intr.o singura noapte.

Lacrimi si regrete, urmate de zambete,

Pareri de rau nespuse, dar incheiate in urlete.

Iluzii uitate, pierdute in soapte pline de durere

Ramase in spate pentru o singura clipa de placere.

O respiratie calda ce.a fost readusa in suflet

Rapune tacerea printr.un simplu racnet.

O luna plina acolo sus vede doar priviri pline de ura,

Legand consecintele de fapte ca intr.o substanta pura.

Linistea predomina intreaga lume neinteleasa

Lasand din cand in cand asupra lor sa cada o raza.

P.S.: M.am chinuit din rasputeri sa.mi scot din cap imaginea unor rime macabre, dar chiar si asa ...

• Nimeni nu are timp ...

Si totusi de ce? De ce se intampla ca nimeni sa nu aiba timp cand vine vorba de un mic sfat sau de o sustinere morala?

Sufletul meu este lasat rece in urma, dupa ce am fost pur si simplu "amanata" chiar in momentul in care aveam cea mai mare nevoie de un strop de atentie. Nepasarea? Egoismul? Nu. Totul se rezuma la "am timp oricand sa vorbesc despre asta impreuna cu ea".

Si daca n.as mai fi? N.ar regreta spusele acestea? Oare s.ar gandi macar o clipa cata nevoie aveam de cateva cuvinte care sa ma ajute sa merg inainte, fie chiar si aruncate in scarba. Si bineinteles ca iar ma pierd. Ca intotdeauna.

Lasata in urma intr.un loc uitat de pareri de rau si compasiune, incerc sa aprofundez starea abia capatata prin efectul complet al ideilor care imi ravasesc mintea cu fiecare secunda pe care o las pierduta in spate, doar pentru simplul fapt ca nu.i pot deslusi misterele cu aceeasi pricepere ca de obicei.

• Din perspectiva unui artist neinteles...

Un artist isi concentreaza starea pe care o descrie in propria sa creatie.

In aceasta explozie de sentimente se regaseste cea mai profunda si cea mai necunoscuta parte din interiorul sau.

Trairile sufletesti pe care fiecare artist le parcurge sunt asimilate cu dragostea pentru diferite lucruri sau momente care inseamna ceva pentru el ceea ce noi numim: un simplu lucru placut.

Acest simplu lucru pe care toti il vad lipsit de rost sau semnificatie, pentru un artist ascunde cele mai ciudate, dar placute stari.

Viziunea unui astfel de om este artistica indiferent de perspectiva din care privesti.

• Poemul lucrurile simple, dar complexe in acelasi timp: " Iubesc, ador, visez, descopar... dar prefer sa cred."

Iubesc cum picaturile de ploaie lovesc pamantul cu putere.

Iubesc cum simt fiecare fior insotit de o usoara durere.

Iubesc orice atingere delicata ce.mi aprofundeaza toate sentimentele.

Iubesc tacerea noptii si linistea in care incep sa apara regretele.

Ador adierea usoara si pura a vantului de vara.

Ador cum dragostea in sange mi se strecoara.

Ador sa inteleg un sentiment ciudat si necunoscut.

Ador cum simt iubirea intr.un mod greu de perceput.

Visez la toate lucrurile marunte pe care nu le.am apreciat.

Visez la ce sunt eu si la cum ar trebui sa fiu defapt.

Visez la eternitatea trairilor si la ce.ar trebui sa insemne.

Visez la puritatea clipelor lasate in urma, dar neuitate de vreme.

Descopar scanteia dintr.o privire plina de iubire.

Descopar un zambet simplu si pur, schitat de fericire.

Descopar dezlantuirea sentimentelor in chip naiv.

Descopar cum fiecare gand se pierde definitiv.

Prefer sa cred ca.n viata este: totul sau nimic.

Prefer sa cred ca orice stare atinge un apogeu tipic.

Prefer sa cred ca perfectiunea nu exista orice ar fi.

Prefer sa cred ca naturaletea e doar un mod de a gandi.

• Poemul sufletului meu: "Nu spun ca as vrea sa mor, spun doar ca as muri ..."

Oare imi simti respiratia arzand direct proportional..

Cu toata profunzimea sentimentelor mele macar?

Oare tu vezi ca in jurul tau se intinde numai ceata?

Nu te pierd din privire, insa imi pierd speranta.

Nu caut raspunsuri pe care stiu ca nu le stii...

Nu spun ca as vrea sa mor, spun doar ca as muri !

Oare.mi asculti fiecare gand ce.mi zboara catre tine..

Cu tot gustul amar ce.l port in suflet doar eu cu mine?

Oare.mi atingi privirea, sau imi reproduci zambetul?

Nu pot respira fara tine, iar timpul parca nu.i destul.

Nu caut intelegere, cand stiu ca nu voi gasi...

Nu spun ca as vrea sa mor, spun doar ca as muri !

Oare voi gasi vreodata raspunsul la aceste intrebari..

Cu tot cu explicatia si.ntelegerea fiecarei stari?

Oare m.ai tine minte atunci, chiar daca n.as mai fi?

... Nu spun ca as vrea sa mor, spun doar ca as muri !

P.S. : Am avut o inspiratie de moment teribila, caci de obicei nu prea ma pasioneaza poezia, insa sunt multumita de rezultat.

• "Copilaria" - Capitolele vietii mele in cateva cuvinte.

Ajungem cu totii in acel moment al vietii cand cautam cu disperare raspunsul la intrebarea: Unde mi.a disparut copilaria?! Si ne macina, pentru ca, cu fiecare minut, cu fiecare clipa, parca ne indepartam si mai mult de acea dulce-acrisoara parte a vietii: Copilaria.

Cum am crescut eu? Probabil va asteptati la un raspuns banal gen: "Eram cu bunicul si bunica la tara si urmaream cum in fiecare zi firul de iarba este clatinat de vant intr.un mod unic." Ei..bine, n.a fost asa. Intr.adevar, bunicul si bunica au existat, la fel si iarba !

Doar ca intre, ceea ce va imaginati voi si, ceea ce am trait in perioada de atunci, exista o diferenta uriasa !

Bunicul meu nu avea ochelari sau mustata si nu citea ziarul in fiecare dimineata. Scumpul meu bunic era prieten loial al bauturii si isi rula singur, zilnic, tigari cu o placere greu de inteles pentru ceilalti. Deci acum stiu de unde provine dexteritatea mea pentru rulat. Bun !

Bunica mea nu avea parul alb facut permanent si nici nu servea ceai. Sincera sa fiu, am admirat.o nespus de mult ! A murit de cancer la 59 de ani, insa pana in acel moment, in care spiritul a parasit trupul definitiv, ma jur ca nu am auzit.o vreodata plangandu.se. Nu a aratat suferinta nimanui.. dar durerea exista, undeva ascunsa bine. Am mostenit.o la suflet si la aproape toate trasaturile caracteristice, insa nu am reusit sa.i mostenesc si taria. Ambitia pe care o avea si setea de a merge in continuare mai departe orice ar fi, erau inegalabile.

Iarba?! Hmm.. probabil va asteptati din nou la o asociere perfect normala cu bogatiile pamantului gen: "Firele verzi de iarba rasar din pamant si se lasa alintate de acea lumina calda, fiind rasfatate, mai apoi, de adierea usoara a vantului."

Ei.. bine: NU ! Nu iubeam genul ala de iarba. Micuta Pixxie iubea sa ruleze, iubea sa fumeze, iubea tot ce era legat de: "iarba", "weed", "verde", "muguri" sau "flori ilegale". Nu veneram campul lexical al cuvantului, doamne fereste ! Adoram mirosul, starea si mai ales puterea pe care simteam ca o am. Si da. Aveam doar 13 ani.

Sa ne intoarcem la ce copilarie am avut eu? Mda. Sincer acum nu.mi mai este frica sa recunosc. Da! Ajunsesem rau. Copila la 14-15 ani trecuta prin toate tipurile de droguri ! Situatia mea era deplorabila, iar eu nu faceam nimic ca sa schimb asta. De ce? Pentru ca nu vroiam ! Imi placea. Nu am motive si nici argumente la acest raspuns.

Am copilarit intr.un cartier destul de "nepotrivit" , cred eu, pentru educatia unui copil. Si aici nu dau vina pe ai mei. Aici a fost doar vina mea. Eram naiva si usor de influentat. Si aceasta problema inca persista. Am crescut printre asa numitii "baietasi de cartier" , droguri si muzica de strada. Noi nu desenam cu creta pe trotuar, noi nu saream coarda, in schimb noi aveam vise mari. Vise care s.au stins in nici cateva luni.

Traiesc si acum cu o ideea in suflet in privinta careia, probabil, nu ma voi razgandi niciodata, si anume: Nu regret nimic din tot ce.a fost, pentru ca stiu ca toate etapele pe care am fost nevoita sa le parcurg, fie singura, fie cu ceilalti, m.au ajutat sa devin ceea ce sunt acum ! Si nu.mi pare rau.

• Amintirile iti reflecta viitorul ?!

De ce cred asta? Oare de ce cred ca amintirile pot reflecta viitorul?

Imi amintesc ca eram pe strada acum cateva zile, iar in drumul meu erau 3 fete, 2 dintre ele se indreptau spre scoala, iar 1 nu avea de gand sa stea probabil la ore. Una dintre cele 2 o intreaba : Auziii fata?! Tu chiar nu vrei sa vii la scoala? Cealalta apleaca capul in pamant , se intoarce, si pleaca.

Tin minte si acum ca asa imi faceau mie acum ceva timp. Sa spunem doar ca imi intrase chiulul in sange, dar.. sa spunem doar ! Plecam de la scoala, si in jurul meu se adunau o gramada sa.mi atraga atentia cu idei gen: Hai fataaa ! Iar pleci ?!

Eu atunci lasam privirea in jos si plecam. Si toti se intrebau de ce faceam asta? De ce? Pentru ca vedeam in ochii lor doar curiozitate ! Lor nu le pasa de motivul pentru care eu faceam asta ! Ei vroiau doar sa afle ! Sa stie acolo ca cine stie cand ajuta o informatie ca asta?

Cum ma simteam? Nici nu se mai pune problema.

P.S.: I.ve smoke too much ! Pixxie.OUT ! ..chhh.

• "Wish you were here" , sau o idee despre profunzimea trairilor sufletesti !

Tot ce am in cap acum a pornit de la aceasta melodie. Nu stiu cum si nu stiu nici de ce ! Si nu cea de la "Pink Floyd", cea de la "Within Temptation" ! Adevarul e ca amandoua sunt superbe dar ... niciuna nu intra in detaliile vietii in doi, insa ambele au profunzimea necesara sufletului pentru a se deschide ! Cand spun asta ma refer la momentul in care simti ca esti tu ! Simti cum iubesti, simti cum traiesti, simti ca.. pur si simplu SIMTI !

Si daca esti capabil, ca persoana, de asta, este un lucru mare ! De ce? Pentru ca nu multi stiu sa "simta" ! Nu multi cunosc in intregime acest sentiment. Nu multi au trait ''perfectiunea'' clipelor, ori din motive superficiale, ori din motive personale si necunoscute.

Toti traim cu ideea ca: "Lasa ca avem tot timpul din lume !" Si conceptia asta ne "amana" sentimentele. Nu promovez nici acel mod de gandire gen: "Hai sa ne aruncam cu capul inainte, ca ce.o fi o fi !", insa sunt de parere ca fiecare clipa trebuie traita nu cum simtim ca trebuie, ci exact cum simtim ca ar fi placut pentru fiecare dintre noi in parte.

"Suntem independenti si siguri pe deciziile noastre" nu? Da suntem, dar la granita sentimentelor, sa fii prea realist e lipsit de farmec. Pentru ca se ajunge la "puricarea" fiecarei miscari si fiecare lucru isi pierde pur si simplu magia. E un defect pe care foarte multi il au, insa ei il considera calitate ! Si fac aceeasi greseala de repetate ori la rand, pentru ca mai apoi sa se intrebe "Dar de ce nu exista inca acel sentiment de iubire?", "Am eu ghinion sau ce?". Nu ! Nu ai ghinion, nu esti blestemat, insa prin modul prea superficial de gandire si prin "incercarea continua, insa de fiecare data esuata, de a gasi cate un rost sau cate o explicatie la fiecare lucru in parte, pierzi mai mult de cat iti poate ''coace'' creierul de realist convins.

1. "Dar nu ai dreptate domne`, ca decat sa fiu visator/toare, e mai bine sa fiu asa"

sau

2. "Asa sunt eu !"

1. De ce e mai bine? Te simti mai puternic/a daca iei toate lucrurile ''la rece''? Pentru ca, mai apoi, tot tu sa te intrebi "De ce nu exista iubirea in relatia asta?". Pentru ca nu stii sa pastrezi momentele calde, si incerci sa le gasesti explicatie.

2. Asa esti tu? Nu. Tu nu esti asa, tu vrei sa fii asa ! Si in incercarea disperata de parea o cu totul alta persoana, pierzi aproape mai mult decat iti poti imagina.

Si prin contrazicerea continua dai dovada de cat de ''bine'' iti stapanesti tu trairile. Si cu ideea: "Dau frau liber sentimentelor si spun ce am de spus" ce facem? Sau ce? Ideea asta are momentul ei ! Pot baga mana in foc ca multi o sa gandeasca asa ! Lucrurile trebuie lasate sa curga de la sine pur si simplu ! Insa nimeni nu intelege sau nu vrea sa inteleaga asta asta !

• Conceptia: "Te excit cand am dreptate ?!" si cateva cuvinte despre... un mod stafidit de gandire !

Ce ascunde de fapt aceasta expresie... si ce se afla in spatele acestor cuvinte? Oare la rostirea acestor vorbe aruncate, este provocata o stare, pe cat de spectaculos de riscanta, pe atat de provocatoare? De ce riscanta? De ce provocatoare? Pentru ca tot ce este riscant este atat de provocator si de incitant. Gandirea omeneasca este cu mult mai sus de atat. Consideram orice lucru firesc, ceva extrem de monoton si de lipsit de orice stare, rupt de orice legatura.

"Te excit cand am dreptate?" - De la ce ar putea pornii aceasta idee?

Oare se refera "doar la momentul in care are dreptate" sau "si la momentul in care are dreptate"? Este vreo teorie legata de aceasta intrebare? Da, intr-adevar. Pe toti ne trece un fior la constatarea unei idei gresite sau a unor lucruri, care pentru tine poate par banale, dar pentru ascultator ceva atat de epic.

Si da ! Sunt de parere ca si ''contrazicerea" duce la sex ! De fapt... reformulez. Este ceva ce nu ne duce cu gandul la "sex" pe lumea asta? Traim cu ideea de "aia nu se spune/cealalta e prea personala/nu se intra in amanunte intime". De ce continuam sa gandim asa, cand stim cu totii ca sunt intrebari la care niciunul n.a gasit raspunsul?

Nu stim sa punem punct si nu avem limite dar ne ferim de orice ni se pare prea vulgar.

• EL ! sau... cheia spre sufletul meu !

Nici nu stiu cu ce as putea sa incep. Probabil ar trebui sa incep cu el, sau cu felul in care ma face sa ma simt atunci cand este langa mine. Este poate singurul lucru care ma face sa merg inainte.

Timpul trece parca prea repede atunci cand el este acolo, dar orice clipa pare lipsita de sens fara el. Orice dimineata e atat de speciala stiindu.l acolo. Ii simt varful degetelor pe obrazul meu drept. Nu spune, insa nimic. Sta pur si simplu si ma priveste cum dorm, iar eu incerc sa absorb fiecare atingere. Aud corzile unei chitari foarte vag, si ma trezesc. Si da ! El e acolo.. incercand sa schiteze un zambet.

Se apropie usor, ii simt respiratia calda strapungandu.mi fiecare parte din mine si retrezindu.mi toate simturile. Ma cuprinde in brate si ma saruta pe frunte. Il privesc si nu ma mai satur.

Simt aroma cafelei fierbinti din camera cealalta si ma uit pierduta in ochii lui. Ii mangai usor buzele si nu ma pot abtine sa nu visez, in timp ce degetele mele asigura o miscare circulara continua pe pieptul sau.

In camera patrunde treptat o adiere calda, ce.mi ''agita'' suvitele de par lasate sa cada din coc, intr.un mod aparte. Lumina bate pe fiecare parte a chipului meu, alintandu.ma, parca, cu fiecare clipa mai mult. Un fir din parul meu roscat se lasa plimbat de acea racoare. Si simt ca traiesc !

Si il iubesc ! De fapt. NU ! Il ador ! Cu fiecare miscare, fiecare mangaiere, fiecare zambet, fiecare imbratisare, il simt ca si cum ar face parte din sufletul meu dintotdeauna!

Nu m.as imagina fara el, si sunt convinsa ca e constient de asta ! Ma completeaza intr.un mod unic si stiu ca nimeni si nimic nu ma va putea face sa.i ''abandonez'' sufletul !