Ratacind printre ganduri oarecum dureroase si idei preconcepute despre prietenie, constat cu o oarecare dezamagire, ca, in profunzimea sa, ''prietenia'' nu mai inseamna ce a insemnat odata.
Raman cu privirea intr.un punct fix, incercand a.mi aduce aminte ce a insemnat pentru mine, candva, ideea de ''prietenie adevarata'', dar nu gasesc nimic. Nici macar un semn de care sa.mi aduc aminte.
Si ca sa nu par ipocrita, recunosc. DA. Au fost, poate, sfaturi, gesturi sau idei care poarta eticheta de ''gand bun, pentru o prietenie adevarata'', insa niciodata nu a existat aceasta simpla legatura fara ca acea/acel prieten adevarat sa nu.mi scoata ochii, sau sa nu.mi ceara in schimb ceva cu totul mai greu de dobandit, in locul unui sfat sau a unui gand nevinovat.
Mereu a fost cate ceva ce trebuia dezgropat in schimbul lor.
Intotdeauna acel sentiment pur si.a pierdut farmecul, prin ipocrizia cu care a fost tradata ideea de ''prietenie''.
De ce nu mi s.a intamplat? Pentru ca nu mai exista asa ceva si , sincer, ar trebui sa ne obisnuim cu ideea.
